Mariana Draghicescu

Mariana Draghicescu

S-a nascut la Bogaltin, in 18 septembrie 1952, unde a copilarit si a facut 4 clase, apoi la Herculane, unde a terminat 8 clase, asta pentru ca tatal ei era cu serviciul acolo, ca magazioner la o cantina. A terminat cele 8 clase, si-a inceput sa cante, mai intai la serbarile scolare, mai apoi la „1 mai”, „23 august” si asa mai departe unde de fapt si-a cunoscut succesul.

Primele cantece populare le-a invatat in sat, de la parintii ei, care l-a randul lor cantau, doine (mama) cand mergea cu vitele la camp.

Copilaria ei s-a petrecut in Bogaltin, impreuna cu fratii ei, mai mult pe la bunici. Bunicul le canta la fluier, mai in toata seara iar cel mai de seama „profesor” i-a fost bunicul pe care mai tot timpul il intreba daca e bine.

Prima aparitie pe o „scena” a fost in Prisasina la varsta de 8 ani, la o serbare a scolii, in anul 1960, „zi-i bade cu fluera…….. sa ma invart roata sa se faca fusta roata” unde a fost foarte aplaudata, isi aduce aminte mama ei….. Catrintele Marianei erau facute de Icoana, si de bunica din partea mamei. Acolo a inceput sa cante prin 1964, pentru ca venise cu un an mai devreme, n-a apucat sa-si termine liceul pentru ca a fost chemata la Bucuresti, apoi la Timisoara,

Dupa casatorie s-a zbatut si tot a reusit sa mearga la „Doina Banatului” la Caransebes, dupa care s-a mutat la Ansamblul „Banatul” din Timisoara.

Ea singura isi compunea cantecele, cantandule mai apoi la rugile de prin Bogaltin, care nu erau rugi, fara Mariana, isi aduc aminte putinii care au mai ramas in sat. Ultima ei ruga a fost inainte de 1990, alaturi de cei de la Ansamblul „Doina Timisului” Si-acum se mai tine ruga, dar „nu mai este si nici nu va mai fii ca atunci, cand Mariana era printre noi”, spun cu nostalgie oamenii din sat, ”

La Bucuresti l-a avut pe Ion Budisteanu, ca dirijor, cel care a si luat-o in capitala, apoi la Caransebes l-a avut pe, Petrescu.